Pentru copii – cea mai speciala bursa

Bursa Binelui

Am nevoie de ajutor si nu stiu cum altfel pot incepe acest mesaj! Desfasor o campanie impreuna cu colegii mei, pentru copiii cu care lucrez, si am nevoie de ajutor pentru a strange niste bani. Daca ai timp sa ne ajuti sa facem o campanie de succes si sa ajutam copiii, am fi recunoscatori, iar daca nu ai timp si disponibilitate pentru asta, ajuta-ne sa stragem pentru copii banii de terapie.

Ce poti cumpara cu 10 lei in anul 2013?
2 sticle de cola, 3 pungi de chipsuri, aproape un pachet de tigari, 2 l lapte, 6 calatorii cu metroul, 2 inghetate, o revista, aproape 2 l benzina sau altele de acelasi fel.

Daca 10 lei nu-s chiar atat de multi, te rog sa iti aduci cardul in fata computerului, si sa cumperi bani pentru familiile copiilor cu autism.

Care ar fi rezultatul acestei actiuni? Am da familiilor copiilor cu autism un moment de respiro financiar, stiind ca luna aceasta o ora, o zi, o saptamana o vei cumpara si oferi tu copilului lor. Pentru ca ei fac asta de luni de zile, poate de ani de zile si nu-si permit sa se opreasca. Si chiar daca astazi vor lua o pauza financiara, luna viitoare vor intra din nou in joc, si vor incepe lupta pentru viata copilului lor. Oamenii acestia vor lupta in continuare pentru copii lor, dar in fiecare zi a vietii lor, vor pune banii in terapia copilului si vor renunta la concedii, la carti, la iesiri, la renovarea casei, schimbatul masinii, haine, la distractiile pentru fratii sau surorile fara autism.

Ce face un copil cu autism care are terapie diferit fata de unul care nu face terapie? Sta linistit in statie si asteapta tramvaiul fara sa tipe si sa alerge ori sa traga de ceilalti oameni, mananca singur, se joaca pentru cateva minute si o lasa pe mama sa-si rezolve o sarcina urgenta, ii comunica ce are nevoie sau ce nu doreste, intelege ca atunci cand cineva ii vorbeste este important sa raspunda si el facand sau spunand ceva, cand termina ora de terapie alearga in bratele parintilor pe care pana de curand nu-i recunostea, merge la gradinita si la scoala, pregatindu-se astfel pentru o viata independenta.

Licitatia de suflet a banilor copiilor cu autism!

Poti cumpara si oferi 15 minute dintr-o ora de terapie cu 10 lei;
Poti cumpara si oferi o ora de terapie cu 40 lei;
Poti cumpara si oferi o zi 3 ore de terapie cu suma de 120 lei;
Poti cumpara si oferi o saptamana cu 15 ore de terapie 600 lei;
Poti cumpara si oferi o luna si astfel sa ajuti o familie care in in fiecare luna trebuie sa gaseasca banii astia pentru copilul pe care doreste sa-l vada independent – 2400 lei;
Poti cumpara si oferi un curs organizat in tara pentru 50 educatori sau parinti cu 4000 lei.

Acum te invitam sa faci ceva concret, adica chiar sa donezi, si daca nu poti face acest lucru pentru ca ai motivele tale intemeiate, te rugam sa trimiti mesajul nostru prietenilor si colegilor tai. Proiectul nostru este postat si asteapta ajutorul tau, aici:
https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/Recuperare-in-autism
Iar detalii despre autism si AITA sunt aici www.autism-aita.ro, Facebook Asociatia Aita,www.autismro.wordpress.com

Multumesc frumos!
Dana Martinescu

Curs pentru parinti, in Bacau, gratuit

Vineri, pe 24 mai va asteptam la urmatorul curs “Siguranta copiilor cu autism” oferit gratuit de Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism (AITA) cu sustinerea OMV-Petrom “Tara lui Andrei” in Bacau, cu sprijinul Asociatiei pentru Promovarea Invatamantului European Bacau.

Unde si la ce ora?

Cursul se va desfasura la sediul APIEB (ASOCIATIA PENTRU PROMOVAREA INVATAMANTULUI EUROPEAN BACAU) – Str. Bicaz, nr. 7), vinery, 24 mai intre orele 12.00 – 15.00
Cursul va fi sustinut de Daniela Martinescu, psiholog, presedinte AITA, coordonator ABA, cu experienta de peste 10 ani in recuperarea copiilor cu autism.

Primii 20 dintre parintii care se vor inscrie la curs si vor trimite formularul de date si poza vor primi gratuit sistemele MySafeKid.

Cum se desfasoara cursurile?

Cursurile din cadrul proiectului au un format interactiv, in care parintii vorbesc despre probleme pe care le-au intampinat in gestionarea comportamentelor periculoase ale copiilor, iar specialistii ofera recomandari si discuta cu parintii despre posibile solutii care pot fi aplicate imediat si fara costuri sau cu costuri minime.

Ce spun cei care au participat deja?

“Am avut placerea sa particip la cursul organizat de dumneavoastra si doresc sa va transmit felicitările mele.  Subiectele dezbatute au fost de mare interes pentru mine, am preluat idei valoroase si le voi aplica imediat pentru a creste siguranta copilului meu. Atmosfera de lucru a fost placuta, trainerii au facut o treaba excelenta: prezentarea a fost de calitate, au preluat cu interes intrebarile din public si au oferit raspunsuri complete si la timp. Voi recomanda cu caldura atat specialistii AITA, cat si sistemul MySafetyKid. Continuati treaba buna pe care o faceti!”

“Multumim pentru cursul organizat, informatiile au fost foarte utile si de interes, iar faptul ca nu a fost organizat contra cost este salutar, mai ales ca terapia unui copil cu TSA este destul de costisitoare si din ce am remarcat cu ocazia prezentarii participantilor, majoritatea mai aveau si un al doilea copil, in familie.”

Conditii de inscriere

Se pot inscrie la curs parinti/rude ai copiilor cu tulburare de spectru autist (TSA) sau cu alte tulburari pervazive de dezvoltare. Pentru inscriere trimiteti un e-mail la adresa: asociatia.aita@yahoo.com  si apieb84@yahoo.com cu subiectul „Siguranta copiilor cu autism”. E necesar ca mailul sa contina numele si prenumele parintelui, varsta copilului, modalitatea prin care a aflat de curs si o poza recenta a copilului (facuta in ultimele 3 luni). Poza va fi utilizata pentru crearea sistemului individual MySafeKid. Pentru mai multe detalii ne puteti contacta la: 021 335 15 36. Datele trimise sunt confidentiale.

OMV Petrom prin Tara lui Andrei vine pentru a doua oara in spijinul Asociatiei AITA facand posibila organizarea si oferirea unor servicii gratuite copiilor cu autism si familiilor lor.

Semnele autismului – video

Definitia autismului se pune strict pe baza observarii si evaluarii comportamentului unei persoane.

dian acest motiv exista atat de multe discutii legate de diagnostic: pentru ca nu exista teste medicale, clinice, analize care sa ateste prezenta sau absenta tulburarii pe de o parte si ppe de alta parte pentru ca autismul este o tulburare de spectru: poate incepe oriunde langa normalitate si merge oriunde ca grad de dificultate.

Recomand un material video care descrie semnele autismului, realizat cu ajutorul MotionArtThoughts si Asociatia AITA:

http://www.youtube.com/watch?v=Y29Te_kMGgA

Bacau – curs Analiza comportamentala aplicata in autism

In weekend voi fi la Bacau.

ASOCIATIA PENTRU PROMOVAREA INVATAMANTULUI EUROPEAN-BACAU (APIEB)

in parteneriat cu

ASOCIATIA PENTRU INTERVENTIE TERAPEUTICA IN AUTISM (AITA)

sustine in perioada martie – august 2013 cursul

Analiza comportamentala aplicata in tulburarile de spectru autist, cu durata de 6 luni.

Cand: Modul II se va desfasura in data de 26 – 27 aprilie, intre orele: vineri 16.00 – 20.00 si sambata 9.00 – 17.00

Detalii si inscrieri: 0752918660, 0234571734, 0762261943

Locatia: sediul APIEB, Str. Bicaz, nr. 7, Bacau

Modulul II este dedicat tehnicilor de utilizare a recompensei si pedepsei.

Voi vorbi deasemenea si despre:
– analiza functionala a comportamentului,

–  modelarea comportamentului in raport cu functia sa,

– stabilirea obiectivelor si programelor in terapie.

Ne vedem in Bacau.

Generalizarea

Sau raspunsul la intrebarea: “Copilul meu a invatat sa arate rosu. De ce nu se trece mai departe?”

Stokes and Baer (1977) defineau generalizarea comportamentelor astfel: aparitia unui comportament relevant in conditii diferite, non-training .

Startegii si tactici care promoveaza generalizarea:

Predarea intregii palete de raspunsuri si stimuli relevanti intr-o mare varietate de conditii – una dintre marile greseli pe care terapeutii o fac, este aceea ca predau un stimul semnificativ si apoi se asteapta ca elevul sa generalizeze plecand de la acel unic exemplu.
Comportamentele cele mai importante  in viata elevului trebie sa fie demonstrate  in diferite moduri intr-o varietate mare de conditii.

– Predarea stimulilor intr-un numar suficient de exemple: (invatatul cititului – invatarea citirii unui numar cat mai mare de cuvinte, de diferite forme, fonturi, culori, dimensiuni, in diferite carti, caiete, reviste, pe laptopuri, indicatoare, reclame etc)
Ca regula generala: cu cat mai multe exemple de stimuli foloseste profesorul, cu atat este mai probabil ca elevul sa raspunda corect in situatii noi, neinvatate anterior in terapie.

– Predarea raspunsurilor intr-un numar suficient de exemple. (invatarea elevului sa raspunda la intrebarea sociala “ce faci?” – in diferite forme, cu actiunea din momentul respective: stau, mananc, ma joc cu…, fac pipi, ma imbrac, desenez, sar pe trambulina, ma uit pe fereastra )
Ca regula generala: cu cat mai multe exemple foloseste profesorul, cu atat este mai probabil ca elevul sa raspunda corect in situatii noi, neinvatate anterior in terapie.

– General case analysis – este o metoda sistematica de selectare a exemplelor predate care sa reprezinte intraga paleta a variatiilor stimulilor si raspunsurilor necesare pentru generalizare.
ex: tonomatele de pe strada, care au diferite butoane, in diferite pozitii, cu diferite indicatii si ne dau diferite lucruri, contra unor diferite sume de bani – oricare ar fi tonomatul, elevul sa stie sa urmareasca indicatiile si  sa-si procure ce are nevoie.

– Program common stimuli – se refera la includerea unor trasaturi tipice ale cadrului generalizarii in cadrul instructional. Se foloseste des in multe domenii de catre antrenori, profesori de muzica, profesori de teatru – unde profesorii includ in situatia de invatare diverse semne, sunete, materiale, manechine sau papusi, pentru a imita “lumea reala”.
Aceasta tehnica a fost folosita si descrisa si de catre  Van den Pol si colegii sai (1981) pentru a invata 3 copii cu dizabilitati cum sa ceara la fast food mancarea si cum sa manance frumos. Ei au folosit obiecte si poze de la Mc  si au simulat un restaurant in clasa lor, care arata cat se poate de real.

– Teach loosely : se refera la varierea random a aspectelor non-critice ale cadrului instructional in sesiunile de invatare, avand un mare avantaj:
– reduce probabilitatea ca un singur stimul sau un grup mic de stimuli non-critici sa exercite control exclusiv  asupra unui target behavior.
Baer (1999) descrie o serie de recomandari pentru ca aceasta tehnica sa fie cat mai eficienta:

• Sa se foloseasca cel putin 2 terapeuti, recomandabil  mai multi;
• Invatarea sa se faca in 2, 3 locuri diferite;
• Predarea sa se faca din pozitii diferie;
• Sa se foloseasca un ton si un volum variat al vocii;
• Sa se varieze cuvintele (instructiunile) oferite;
• Stimuli sa fie prezentati din unghiuri diferite, cu o mana sau cu cealalta in ordine sau in “dezordine”;
• Sa existe unele persoane prezente uneori, ca si distractori;
• Sa se varieze recompensele;
• Invatarea sa se faca uneori in conditii de zgomot, galagie;
• In orice locatie, din cand in cand sa se schimbe pozitia meselor, a mobilierului in general, a decoratiunilor;
• Sa se varieze timpul din zi in care se face invatarea si generalizarea;
• Si mai ales – sa se faca toate aceaste schimbari cat de putin previzibil cu putiinta! J

–  Program indiscriminable contingencies:  este o tehnica specifica de generalizare in care elevul nu poate sa stie inainte daca un raspuns va fi recompensat sau nu. Recompensa  este contingent  cu o parte dintre raspunsuri, dar nu cu toate, iar elevul nu poate sa prevada care raspuns va fi recompensat. Principalul motiv pentru care se foloseste aceasta tehnica in generalizare este acela de a-l determina pe elev sa raspunda pentru cat mai mult timp, si cat mai des, astfel incat comportamentul tinta sa poata fi exersat in conditii cat mai naturale cu recompense oferite de mediu.

– Train to generalize: instruirea elevilor sa generalizeze. Cea mai simpla si mai putin costisitoare tactica de promovare a generalizarii este aceea de a le spune elevilor  ce este geralizarea si apoi a le cere sa generalizeze.
ex. Li se explica copiilor ca au nevoie de pahare cu apa pentru pictura, si sunt invatati sa caute pahare in orice clasa unde merg sa picteze. Apoi li se cere sa mearga si sa picteze in alta clasa, unde vor trebui sa-si gaseasca singuri paharele.

Jocul simbolic la copiii cu autism

Scenariul jocului ‘De-a doctorul’

Un scenariu implica atat actiuni, cat si dialoguri, si la inceput se defasoara ca intr-o piesa de teatru, mereu in acelas fel, cu aceleasi personaje, actiuni si dialoguri, motiv pentru care este important ca toti cei care se joaca cu copilul sa cunoasca scenariul. Cand se generalizeaza jocul, fiecare desigur poate sa improvizeze cum ii place.

Pentru a putea pune in actiune aceste jocuri avem nevoie de recuzita:

Set de doctor (halat, boneta, stetoscop, pastile de jucarie, retetar + pix, seringa, sirop, medicamente, etc)

Pacientul vine la doctor si bate la usa:

Doctor: Intra!
Pacient: Buna ziua
Doctor: Buna ziua. Cum va numiti?
Pacient: Andrei.
Doctor: Cati ani ai, Andrei?
Pacient: 5 ani
Doctor: Ce te doare?
Pacient: Ma doare x!
Doctor: sa te consult. Pacientul este consultat cu stetoscopul.
Pacient:
Doctor: Deschide gura sa vedem daca ai rosu in gat.
Pacient: deschide gura.
Doctor: Ai rosu in gat. Trebuie sa iei pastila asta. Ii da pacientului o pastila imaginara sau o bomboana, si un pahar cu apa imaginar.
Pacient: deja ma simt mai bine.
Doctor: Trebuie sa-ti scriu o reteta. Doctorul scrie reteta si o da pacientului.
Pacient: Va multumesc! La revedere.
Doctor: La revedere.

Pe rand, copilul si adultul vor fi costumati in doctor si vor intrepreta ambele roluri.  Scenariul poate fi scurtat sau completat in functie de posibilitatile copilului. Copilului I se mai poate face o injectie, sau poate fi intins pe canapea pentru consult la burtica, sau I se poate face masaj. Poate sa-l doara capul, un dintisor, un picior sau o mana etc.
Copilul poate veni si cu o papusa la doctor, pe care o doare ceva. Si atunci va vorbi in numele papusii. Acest joc poate fi jucat de 2 copii, sau de mai multi, unde pe rand pot fi si pacienti si doctori.

In acest joc se poate face si o generalizare a multor programe din terapie: instructiuni, imitare, intrebari sociale, pretend to be…, functionalitate a obiectelor, partile corpului etc.

Acest joc mai are un rol important, are rolul de a imbunatati abilitatile socale ale copiilor, imaginatia si creativitatea, dar are si rorlul de a-l pregati pe copil pentru vizitele reale la medic, unde medicul ii face bine pe copii, si nu este un personaj negativ, inspaimantator. Recomandam chiar, sa faceti acest tip de joc inaintea vizitelor la doctor.
Distractie placuta si succes!

Semne si caracteristici in autism

La nastere, copilul este aparent normal, fara anomalii fizice sau neurologice. Debutul acestei tulburari se instaleaza inaintea varstei de 2-3 ani, dar se poate depista chiar in primul an de viata. In mod normal, la 3–4 saptamani se manifesta zambetul ca mod de  comunicare non-verbala, iar debutul acesta de comunicare ar trebui sa duca la o adevarata explozie de reactii care sa mareasca comunicarea copilului cu cei din jur si mai ales cu mama, fapt care in mod normal la copilul cu debut precoce de autism nu se intampla.

Daca debutul autismului este precoce – in primul an de viata, se remarca:
– lipsa miscarilor anticipatorii atunci cand sunt luati in brate;
– lipsa zambetului ca raspuns la zambetul mamei;
– apatia si dezinteresul pentru ceea ce-i inconjoara;
– manipularea neadecvata a obiectelor si interesul obsedant pentru obiecte nepotrivite varstei;
– nu-si orienteaza atentia catre stimuli sociali;
– nu intra intr-o rutina de comunicare cu ceilalti;

La copilul cu autism dificultatile in comunicare se refera si la faptul ca adesea nu isi intinde mainile si corpul pentru a fi luat in brate, nu prezinta forme variate de mimica pentru a exprima discomfortul (cand copilul este ud, murdar sau cand ii este foame), nu se agata de mama pentru a fi luat in brate, nu atrage atentia pentru a fi bagat in seama si a stabili comunicarea, cererea, supararea, imbufnarea, oftatul, tipatul, rasul.

Caracteristic copiilor cu autism este faptul ca contactul vizual este slab sau lipseste.

O alta trasatura importanta este tulburarea limbajului verbal. Comunicarea se realizeaza prin vorbire si prin reactii nonverbale care includ gestica, mimica, postura. Copilul autist nu-si foloseste insa vocea pentru a atrage atentia, este un copil „cuminte” care nu isi foloseste limbajul cu sens de comunicare. Poate repeta o serie de cuvinte un timp indelungat ori sa emita sunete (ne)articulate fara sens, si au mari dificultati in a folosi cuvintele pentru a exprima o cerere, un sentiment. Adesea nu indeplinesc cerintele, nici pe cele mai simple daca “nu au chef”, invatarea devenind greoaie pentru ca nu accepta sa li se explice lucruri, si nu demonstreaza ceea ce stiu.

Fata de persoanle din jur copilul autism poate sa manifeste un dezinteres total, fiind uneori atras totusi de vestimentatia sau unele trasaturi ale persoanelor cu care intra in contact. In relatiile sociale se manifesta esecul de a stabili contacte sanatoase cu anturajul. Poate manifesta un interes deosebit fata de anumite obiecte, fara insa a le utiliza cu sensul lor adecvat, ci doar pentru a le agita, scutura, invarti etc.

Copilul cu autism prezinta discontinuitati in dezvoltare, de exemplu poate poate invata poezii de zeci de strofe, dar nu-si poate insusi formulele de politete. Dificultatile perceptuale pot lua forme dintre cele mai variate, in sensul ca de exemplu nu reactioneaza la un zgomot puternic, strident dar pot deveni agresivi la caderea unui creion pe parchet.

Prefera activitatile repetitive: deschiderea si inchiderea usilor, lovirea sau zgarierea unei jucarii, aprinderea si stingerea luminii, ritualizarea activitatilor zilnice. Cu obiectele din jur sau jucariile pot avea miscari neadecvate, le invart, le insira, le baga in gura, le studiaza indelung.

Jocul de asemea este marcat de caracterul repetitiv, copilul folosind in joc obiecte putin complicate ca: sfoara, nisipul, apa, hartia, butoanele. Jocul colectiv este evitat si ii lipseste caracterul imaginativ si creativ.

Uneori pot aparea probleme ale somnului sau probleme de alimentatie (copilul sta treaz mare parte din noapte, nu mananca independent folosind tacamuri, si evita marea majoritate a alimentelor, acceptand doar o varietate restransa de alimente).

http://autismro.wordpress.com/2007/09/27/semne-caracteristici-si-trasaturi-in-autism/

Luca – micul paleontolog

Scrisoare despre Luca

(cu suflet, nu profesionala, pentru ca AITA pune suflet)

            Am ajuns la AITA la sfarsitul lui 2009, ca trasniti de fulger, cand Luca avea 2 ani si jumatate. Am depistat destul de devreme semne si semnale, insa nu eram suficient de informati incat sa actionam si mai devreme. Am facut-o dupa ce pediatra noastra ne-a atras atentia ca ar fi bine sa facem un consult psihiatric, iar suspiciunea a fost TSA.

“Ieri” intuiam ca “ceva nu e in regula”, simteam ca nu putem fata situatiilor in care Luca nu se comporta ca orice copil tipic, eram speriati si neincrezatori in felul in care gestionam greutatea de a comunica natural cu el, intarzierea in limbaj, ecolalia, comportamentele repetitive, plansul si furia necontrolabile, opozitionismul, imposibilitatea de “a sta locului”… Si cate am mai uitat! Nu, nu din neglijenta, ci pentru ca ASTAZI am depasit cele mai multe dintre ele, asa ca le-am ingropat. Le-am uitat pentru ca mai avem multe de facut, le-am uitat si am “reinviat” cu echipa.

Am trecut prin furcile caudine inerente: negare, furie, disperare, lipsa fortei si convingerii de a actiona. Cred intr-o masura destul de mare in destin, iar prima cautare de solutii ne-a scos in cale Centrul, unde am si sunat pentru a obtine o sedinta de evaluare. Speriati, cu temeri cat casa, dar cu speranta infinit maimare, am ajuns la sediul din Titus, iar lucrurile au inceput sa se aseze. Cu rabdare, profesionalism si, foarte important pentru un parinte de copil cu autism, cu grija pentru intreaga familie si evolutia ei, am pornit pe un drum cu sprijin.

Am inceput terapia imediat, insa “nu ne-am dat de trei ori peste cap” si am pornit la lupta, ci am avut chiar noi, parintii, nevoie de incurajare ca sa ne mobilizam, sa gandim constructiv, sa cautam resurse de a continua. Iar cand rezultatele au inceput sa apara (spre norocul nostru, repede si constant, dar nu fara regrese sau “piedici”), am simtit ca drumul este cel bun. Initial, din varii motive, dar in special pentru ca resursele materiale necesare sunt mari, Luca facea terapie ABA de doua ori pe saptamana, cate o ora, apoi doua… cu minunatii terapeuti , sub indrumarea Danei M. Am inceput apoi un program de patru ore pe zi, terapie unu la unu, logopedie si grup de socializare, timp de aproape un an. Acum, la patru ani si jumatate, Luca merge de doua ori pe saptamana cate doua ore la “scoala Danei”, asa a botezat-o el, iar acest Centru este singurul loc in care vine cu o placere nemaipomenita, desi aici i se cere contant “sa faca lucruri”, este pus serios la treaba.

Astazi mergem la gradinita cu shadow, astazi suntem increzatori si stim cu certitudine ca mai e de luptat, ca nu e usor, insa avem ajutor de nepretuit – Multumim!  si nu numai ca vom reusi ca Luca sa fie integrat social ci si sa isi atinga potentialul maxim, fiind, in acelasi timp, puternic si fericit, ca sa rezumam ce ne dorim pentru copilul nostru. Astazi, familia noastra a invatat, cu mic cu mare, cum sa lucram impreuna sa facilitam evolutia lui Luca, cum sa-l ajutam. Astazi stim ca nicio incercare nu e de netrecut, astazi avem AITA, avem experienta Atelierului pentru parinti, avem toate armele ca sa ne atingem telul.

Astazi am invatat sa ne concentram fortele, sa avem grija si de noi, ca oameni, ca parinti, sa colaboram si sa actionam eficient in interesul copilului, sa intelegem cu adevarat ce inseamna toleranta si nediscriminare, iar lista e lunga. Mecanismul a functionat multumita unei profesioniste determinate si cu suflet, care a construit o echipa, i-a primit cu drag pe parinti si copii in ea, a vegheat si a imbunatatit constant lucrurile, a fost neobosita si a carei filosofie este sa miste muntii. Putin cate putin, piatra cu piatra, reuseste!

Iar echipa de astazi functioneaza impecabil, inca un motiv pentru a spune, din nou: Multumim! Multumim Cami, Dana, Dana mare, Diana, Andreea, Ana, Cristina si ceilalti! Multumim petru ca ne-ati ajutat sa construim societatea la scara micro, ca sa generalizam apoi, pentru ca si Luca este, fiind om, un “animal social”.

Iustin

Sunt M., mama lui Iustin… La varsta de un an si jumatate am inceput sa am anumite suspiciuni legate de comportamentul baietelului meu. Nu faptul ca nu vorbea ma ingrijora ci faptul ca nu era interesat de acest aspect. Pe langa aceasta, avea stereotipii, fixuri, nu raspundea la nume. Eu am banuit ca ar fi vorba de autism dar in urma unui consult de specialitate efectuat de doamna doctor Sanda Magureanu ni s-a comunicat ca nu este autist dar este probabil sa fie vorba de ADHD. Din pacate, m-am linistit si pana la 4 ani nu am mai intreprins nimic cu toate ca nu imi place cum evolua din punct de vedere al vocabularului ca si al fixurilor si stereotipiilor precum si al comunicarii non verbale si a socializarii.

La 4 ani, in urma unui alt control neuropsihiatric ni s-a spus acelasi lucru, ca este posibil sa fie ADHD. Desi am avut dubii legate de diagnostic nu numai din cauza ca Iustin nu este hiperkinetic dar si din cauza ca un copil care sufera de ADHD nu prezinta dificultati legate de socializare si comunicare ca Iustin, am fost foarte multumita ca mi s-a indicat un centru unde putem sa facem terapie si anume AITA.

Am inceput terapia cand Iusti implinea 4 ani. La acel moment, facea propozitii de 2 cuvinte si foarte foarte rar de 3 cuvinte. Stia toate literele, cifrele, toate reclamele TV. Nu reuseam sa ii captam atentia dar raspundea la nume. Nu vorbea cu nimeni din afara familiei si nu stia/nu voia sa se joace nici singur dar nici cu altcineva. Nu pronunta corect sunetele s, j, ş, ţ, ce, ci, ge, gi, l, r, nu punea intrebari. Avea inca stereotipii verbale si fixuri legate de anumite fapte/obiecte (la acel moment era fixat pe lifturi si cand plecam undeva ne indica fiecare bloc care are sau nu lift, voia sa se plimbe cu lifturi iar daca mergeam undeva si exista lift nu mai reuseam sa il facem sa plece de langa acesta). La acea data inca nu renuntasem la pampers si am ramas surprinsa la prima sedinta cand mi s-a spus cum sa procedez in legatura cu acest aspect.

Dupa primele 2 luni am remarcat un progres fantastic in ceea ce priveste atentia copilului. Ni se spusese ca pe acest aspect se va insista la inceput pentru a putea lucra restul problemelor dar nu ne asteptam la asa rezultate.

Astazi, dupa 2 ani de terapie, evolutia este fantastica. Iustin face fraze, pronunta corect majoritatea sunetelor (mai avem de lucrat la r), pune intrebari, se joaca atat singur cat si cu alte persoane, initiaza conversatia, are imaginatie (foarte important acest aspect atat de neluat in seama). Nu mai are stereotipii si nici fixuri. Inca nu vorbeste spontan cu copiii decat foarte foarte rar, dar am incredere ca si acest aspect se va remedia. Mentionez ca nu vorbeste cu copiii dar se joaca cu acestia, le cauta compania, lucru pe care acum 2 ani nu-l facea.

Sunt convinsa ca fara terapie nu am fi obtinut rezultatele acestea. Nu numai ca au lucrat intens cu Iustin dar ne-au dat sfaturi cum sa procedam noi, parintii, acasa, in diverse situatii si ne-au dat “teme”, ne-au indicat carti pe care sa lucram, in concluzie, au facut tot ce se poate ca Iustin sa fie un baietel normal.

Cred ca terapia a functionat datorita seriozitatii terapeutilor, inetersului acordat fiecarui caz in parte, individualizarea programului de terapie pentru fiecare copil (acest aspect mi s-a parut foarte important) precum si sfaturilor pe care ni le-au dat noua, parintilor pentru a ne comporta intr-un mod unitar atat acasa cat si la terapie.

Le multumim si le dorim la cat mai multe rezultate bune!

Giulia

“Daca as sti sa ma joc…”

La varsta de 2 ani si 2 luni Giulia a primit diagnosticul de Tulburare de Spectru Autist.

Desi arata ca orice copil de varsta ei, Giulia era totusi diferita… nu isi recunostea parintii, nu se ducea la mama si la tata cand acestia o chemau. Parintii nu se puteau juca cu ea, nu puteau sa ajunga pana la ea astfel incat sa o invete ceva. Numele Giulia nu insemna nimic pentru aceasta fetita frumoasa, nu reactiona in niciun fel atunci cand era strigata. Oricat de aproape ar fi fost cei din jur de ea, parintii sau copiii, Giulia nu privea in ochii lor.

Jucariile reprezentau simple obiecte pe care sa le arunce de colo colo, in schimb era cu adevarat interesata de niste cabluri pe care le tara dupa ea prin casa. Preocuparea ei constanta era de a escalada piese de mobilier, de a se urca pe scaune, pe rafturi, pe mese, pentru a ajunge cat mai sus. Lipsa oricarui simt al pericolului ii tinea pe parintii sai in permanenta alerta.

Singurul moment in care glasul Giuliei se facea auzit era atunci cand plangea sau tipa, iar motivele pentru care plangea erau nenumarate. Ele erau legate in special de neindeplinirea dorintelor ei imediat, pe loc. In rest, nu scotea niciun sunet spontan sau la cererea parintilor, oricat de mult s-ar fi straduit acestia sa o determine sa vorbeasca.

In ciuda dificultatii de a accepta diagnosticul, toate aceste manifestari ale copilului lor, care parca il indepartau de ei, i-au determinat pe parinti sa se mobilizeze rapid, la timp, si sa caute o solutie de interventie.

La 2 ani si 3 luni, Giulia a inceput terapia la Centrul AITA (in martie 2011).

Episodul II – Dupa 6 luni…

Inceputul a fost dificil pentru Giulia. In fiecare zi avea sa invete lucruri noi, lucruri pe care nu le intelegea si de care nu credea ca are nevoie. A invatat sa raspunda la nume, sa se uite la cei care o strigau. A invatat sa arate obiectele din jur, jucariile, partile corpului, culorile, a invatat sa-si recunoasca parintii si pe cei apropiati.

Apoi a invatat sa imite miscari simple cu si fara obiecte, sa fie atenta la cei din jur si la ce fac acestia. Si a invatat incet, incet sa se joace cu jucariile, cu adultii si apoi cu copiii. In parc a invatat sa stea cu copiii si sa se joace cu ei, nu doar sa alerge fara sens de colo-colo. A inceput sa-I placa sa picteze, sa lipeasca, sa insire margele, sa danseze.

Cel mai greu a fost pentru Giulia sa invete sa comunice si apoi sa vorbeasca. A inceput cu sistemul PECS, sistem in care copilul ofera o imagine atunci cand doreste ceva.  A inceput sa ofere cardurile, apoi sa le insoteasca de cuvinte, apoi a renuntat la cardurile PECS. Invatase sa imite sunete, silabe, cuvinte si, dupa 6 luni de la inceperea terapiei, Giulia a inceput sa foloseasca cuvintele in mod functional. Ii place la Centrul AITA, si uneori plange la plecare, sau sambata dimineata cand nu pleaca la “gradinita”.

In septembrie 2011 Giulia déjà putea imita cuvinte, si uneori le folosea spontan, devenise sociabila, interesata de copii si de jucarii, imita, intelegea limbajul celor din jur si devenise implicata si foarte cooperanta, iar bagajul ei de cunostiinte incepuse déjà sa semene cu cel al altor copii de varsta ei. De 6 luni ea lucreaza la AITA 3 ore pe zi, 5 zile pe saptamana (terapie comportamentala ABA, PECS, programe de socializare), si lucreaza in fiecare zi acasa cu parintii temele primite de la terapeuti, fie ca se refera la achizii cognitive, de limbaj, socializare sau comportament, mentinere, intretinere sau generalizare.

Dupa 1 an,

Giuia a implinit in luna martie un an de cand vine la Centrul AITA. A fost un an greu dar plin de urcusuri si coborasuri pentru fetita si familia ei.

DAR ea a invatat rand pe rand:
Sa comunice, apoi sa vorbeasca, initial folosind PECS si gesture, apoi au venit  cuvintele,
Sa imite miscari, jocuri, sa le diversifice, apoi sa propuna ea jocuri, sa inventeze,
A invatat sa se joace cu adultii, apoi si cu copiii de aceeasi varsta sau mai mari,
Sa picteze, sa taie cu foarfeca, sa faca colaje, sa danseze,
Sa se descurce in mediu: sa manance cu copiii, sa stranga masa, sa foloseasca servetele, sa se spele pe maini, sa foloseasca toaleta,
Giulia, cu ajutorul kinetoterapiei, si-a corectat mult mersul, urcatul si coboratul scarilor,
A invatat sa arate, si apoi sa denumeasca obiectele, persoane, actiuni, animale, fructe, culori,

De 2 saptamani Giulia merge la gradinita, si se descurca bine. A fost acceptata de educatoare si de colegi si déjà se incheie perioada de acomodare. A plans la inceput, pentru ca isi doarea la ‘cealalta gradinita’ dar a inteles ca acolo unde merge acum este tot gradinita si este grozav. Din cele 15 ore de terapie, a mai ramas cu 4 (logopedie si kinetoterapie).

Obiectivele pentru viitor se leaga acum in special de dezvoltarea limbajului si se refera la: intelegerea limbajului si raspunsul adecvat la intrebari, corectarea limbajului si dezvoltarea lui – pronumele personal si pronumele posesiv, experiente trecute (povestiri), folosirea articolului si pluralului, functiile obiectelor, dezvoltarea jocului symbolic, jocului social si jocului independent. Se lucreaza inca pe modfiicarea comportamentului mult. Desi s-a acomodat, schimbarea de ritm si mediu o obosesc inca pe Giulia, si ii perturba programul de somn, astfel incat, in conditii de oboseala apar comportamente mari de protest.