Ce este prietenia?

Cand povestesc uneori ceva care are legatura cu o persoana incerc sa spun uneori “Un prieten, adica o cunostinta, un vecin a facut x…”  si apoi ma intreb persoana aceea este prieten, sau cunostinta sau ce?

Ma gandesc apoi la mine copil, sau o observ pe Maria cum isi face prieteni la cei 5 ani ai ei, si ma gandesc ca ar trebui sa aplic acelas principiu. Prieten este acel cineva cu care te simti bine, ai incredere sa fii tu in preajma lui si mai ales ai incredere sa te distrezi cu el.

Cand e vorba de copii, observ adultii, inclusiv pe mine evident, etichetand ca fiind prieten cu Maria pe orice copil cu care ea se joaca o ora, intr-o zi, cu care rade si alearga. El nu trebuie sa faca nimic spectaculos pentru ea pentru a dobandi statutul de prieten. Dar la adultii, trec saptamani, luni, ani pana cand cineva te include in categoria “prieten”, oarecum presupunandu-se ca obtii acest statut si doar daca faci ceva mareut pentru acel cineva. “Prieten este acela care care iti sare in ajutor la nevoie” – dar daca n-ai nici un necaz in timpul relatiei, omul acela nu poate fi prietenul tau?

In ce categorie intra oamenii cu care te intalnesti, bei cafeaua, stai la povesti, bei poate si altceva, joci jocuri traznite, faci karaoke, te uiti la filme si razi pana cazi pe jos?  De ce oare acestia trebuie sa treaca testul prieteniei, si sa faca ceva maret pentru noi, obligatoriu la greu, pentru a le acorda privilegiul prieteniei? Pare ca o persoana iti este oarecum datoare, si abia dupa ce “isi plateste datoria” si te ajuta la greu poate avea parte de prietenia ta. Si daca omul de langa tine te sustine, te incurajeaza, nu asteapta nimic in schimb, te accepta, iti pune mereu un zambet pe fata, iti multumeste, este onest si sincer, dar abia v-ati cunoscut?

Apoi mai trebuie sa tinem cont si de factorul timp. Dupa ce a facut ceva maret pentru noi, cand aveam mai mare nevoie, mai trebuie sa treaca si ceva timp pana sa ne devina prieten. “Prieteniile adevarate” dureaza o viata. Nu-ti poate fi prieten cineva pe care il cunosti abia de o saptamana/ luna. Persoana trebuie sa treaca si proba timpului. Un nou prieten exista doar in categoria copii pana in 10 ani. Dar oamenii mari, ei cum isi fac prieteni noi?

Si daca oamenii astia nu ne sunt prieteni, cei cu care ne simtim bine si atat, desigur ca nu avem timp sa ne vedem cu ei. Nu avem timp sa ne intalnim, sa ne bem cafeaua, sa stam la povesti, sa bem poate si altceva decat cafea, sa jucam jocuri trasnite, sa facem karaoke, sa ne uitam la filme impreuna, si sa radem in hohote.

Nu mai avem timp sa traim pentru ca suntem ocupati sa ne selectam prietenii, si nu ne putem permite sa “pierdem timpul cu oricine”. Si apoi suntem ocupati cu viata. Ne alegem sa nu fim pe listele noastre de prioritati si uneori ajungem sa fim obositi si neprietenosi pentru ca avem in minte doar responsabilitati, obligatii si “trebuie”, fara drepturi si resurse.

Poate ca este momentul sa schimbam asta. Putem incepe cu agenda telefonului. Sigur sunt acolo prieteni cu care n-am mai vorbit de mult. Nu cei care au mereu nevoie de lucruri de la noi, sau cei care se plang tot timpul, ori cei care vorbesc doar despre ei insisi. Sunt acolo si cei cu care ne-am simtit bine si care pot fi viitorii nostri buni prieteni cu care sa ne construim frumoase viitoare amintiri.

Cu prietenie, Dana