Jocul simbolic la copiii cu autism

Scenariul jocului ‘De-a doctorul’

Un scenariu implica atat actiuni, cat si dialoguri, si la inceput se defasoara ca intr-o piesa de teatru, mereu in acelas fel, cu aceleasi personaje, actiuni si dialoguri, motiv pentru care este important ca toti cei care se joaca cu copilul sa cunoasca scenariul. Cand se generalizeaza jocul, fiecare desigur poate sa improvizeze cum ii place.

Pentru a putea pune in actiune aceste jocuri avem nevoie de recuzita:

Set de doctor (halat, boneta, stetoscop, pastile de jucarie, retetar + pix, seringa, sirop, medicamente, etc)

Pacientul vine la doctor si bate la usa:

Doctor: Intra!
Pacient: Buna ziua
Doctor: Buna ziua. Cum va numiti?
Pacient: Andrei.
Doctor: Cati ani ai, Andrei?
Pacient: 5 ani
Doctor: Ce te doare?
Pacient: Ma doare x!
Doctor: sa te consult. Pacientul este consultat cu stetoscopul.
Pacient:
Doctor: Deschide gura sa vedem daca ai rosu in gat.
Pacient: deschide gura.
Doctor: Ai rosu in gat. Trebuie sa iei pastila asta. Ii da pacientului o pastila imaginara sau o bomboana, si un pahar cu apa imaginar.
Pacient: deja ma simt mai bine.
Doctor: Trebuie sa-ti scriu o reteta. Doctorul scrie reteta si o da pacientului.
Pacient: Va multumesc! La revedere.
Doctor: La revedere.

Pe rand, copilul si adultul vor fi costumati in doctor si vor intrepreta ambele roluri.  Scenariul poate fi scurtat sau completat in functie de posibilitatile copilului. Copilului I se mai poate face o injectie, sau poate fi intins pe canapea pentru consult la burtica, sau I se poate face masaj. Poate sa-l doara capul, un dintisor, un picior sau o mana etc.
Copilul poate veni si cu o papusa la doctor, pe care o doare ceva. Si atunci va vorbi in numele papusii. Acest joc poate fi jucat de 2 copii, sau de mai multi, unde pe rand pot fi si pacienti si doctori.

In acest joc se poate face si o generalizare a multor programe din terapie: instructiuni, imitare, intrebari sociale, pretend to be…, functionalitate a obiectelor, partile corpului etc.

Acest joc mai are un rol important, are rolul de a imbunatati abilitatile socale ale copiilor, imaginatia si creativitatea, dar are si rorlul de a-l pregati pe copil pentru vizitele reale la medic, unde medicul ii face bine pe copii, si nu este un personaj negativ, inspaimantator. Recomandam chiar, sa faceti acest tip de joc inaintea vizitelor la doctor.
Distractie placuta si succes!

Semne si caracteristici in autism

La nastere, copilul este aparent normal, fara anomalii fizice sau neurologice. Debutul acestei tulburari se instaleaza inaintea varstei de 2-3 ani, dar se poate depista chiar in primul an de viata. In mod normal, la 3–4 saptamani se manifesta zambetul ca mod de  comunicare non-verbala, iar debutul acesta de comunicare ar trebui sa duca la o adevarata explozie de reactii care sa mareasca comunicarea copilului cu cei din jur si mai ales cu mama, fapt care in mod normal la copilul cu debut precoce de autism nu se intampla.

Daca debutul autismului este precoce – in primul an de viata, se remarca:
– lipsa miscarilor anticipatorii atunci cand sunt luati in brate;
– lipsa zambetului ca raspuns la zambetul mamei;
– apatia si dezinteresul pentru ceea ce-i inconjoara;
– manipularea neadecvata a obiectelor si interesul obsedant pentru obiecte nepotrivite varstei;
– nu-si orienteaza atentia catre stimuli sociali;
– nu intra intr-o rutina de comunicare cu ceilalti;

La copilul cu autism dificultatile in comunicare se refera si la faptul ca adesea nu isi intinde mainile si corpul pentru a fi luat in brate, nu prezinta forme variate de mimica pentru a exprima discomfortul (cand copilul este ud, murdar sau cand ii este foame), nu se agata de mama pentru a fi luat in brate, nu atrage atentia pentru a fi bagat in seama si a stabili comunicarea, cererea, supararea, imbufnarea, oftatul, tipatul, rasul.

Caracteristic copiilor cu autism este faptul ca contactul vizual este slab sau lipseste.

O alta trasatura importanta este tulburarea limbajului verbal. Comunicarea se realizeaza prin vorbire si prin reactii nonverbale care includ gestica, mimica, postura. Copilul autist nu-si foloseste insa vocea pentru a atrage atentia, este un copil „cuminte” care nu isi foloseste limbajul cu sens de comunicare. Poate repeta o serie de cuvinte un timp indelungat ori sa emita sunete (ne)articulate fara sens, si au mari dificultati in a folosi cuvintele pentru a exprima o cerere, un sentiment. Adesea nu indeplinesc cerintele, nici pe cele mai simple daca “nu au chef”, invatarea devenind greoaie pentru ca nu accepta sa li se explice lucruri, si nu demonstreaza ceea ce stiu.

Fata de persoanle din jur copilul autism poate sa manifeste un dezinteres total, fiind uneori atras totusi de vestimentatia sau unele trasaturi ale persoanelor cu care intra in contact. In relatiile sociale se manifesta esecul de a stabili contacte sanatoase cu anturajul. Poate manifesta un interes deosebit fata de anumite obiecte, fara insa a le utiliza cu sensul lor adecvat, ci doar pentru a le agita, scutura, invarti etc.

Copilul cu autism prezinta discontinuitati in dezvoltare, de exemplu poate poate invata poezii de zeci de strofe, dar nu-si poate insusi formulele de politete. Dificultatile perceptuale pot lua forme dintre cele mai variate, in sensul ca de exemplu nu reactioneaza la un zgomot puternic, strident dar pot deveni agresivi la caderea unui creion pe parchet.

Prefera activitatile repetitive: deschiderea si inchiderea usilor, lovirea sau zgarierea unei jucarii, aprinderea si stingerea luminii, ritualizarea activitatilor zilnice. Cu obiectele din jur sau jucariile pot avea miscari neadecvate, le invart, le insira, le baga in gura, le studiaza indelung.

Jocul de asemea este marcat de caracterul repetitiv, copilul folosind in joc obiecte putin complicate ca: sfoara, nisipul, apa, hartia, butoanele. Jocul colectiv este evitat si ii lipseste caracterul imaginativ si creativ.

Uneori pot aparea probleme ale somnului sau probleme de alimentatie (copilul sta treaz mare parte din noapte, nu mananca independent folosind tacamuri, si evita marea majoritate a alimentelor, acceptand doar o varietate restransa de alimente).

http://autismro.wordpress.com/2007/09/27/semne-caracteristici-si-trasaturi-in-autism/

Top 10 al celor mai populare jocuri simbolice

Vara este pentru joaca!

Copilul cu autism de regula nu invata sa se joace spontan, uneori nu intelege sensul jucariilor si deci, nici nu le prefera in jocul lor.

Pentru a atinge acest obiectiv, acela de a invata sa se joace si sa se bucure de joc, de obicei copilul invata in terapie sa imite actiuni, cu si fara obiecte, intai actiuni simple apoi inlantuite. Apoi invata sa ofere jucarii altor persoane, sa accepte obiecte oferite de altii, invata sa-si astepte randul, sa raspunda la dialoguri simple.

In acelasi timp se lucreaza la dezvoltarea limbajului, de la sunete, silabe, cuvinte, catre propozitii complete si fraze.

Daca este nevoie ii invatam pe copii sa se prefaca: in animalute, ca mananca, bea, se spala, conduc masina, ca vorbesc la telefon etc. Cand copilul a invatat aceste lucruri este timpul sa-l invatam jocuri mai avansate cu scenarii, de genul jocului de-a doctorul, de-a chelnerul, de-a bucatarul etc. Un scenariu implica atat actiuni, cat si dialoguri, si la inceput se defasoara ca intr-o piesa de teatru, mereu in acelas fel, cu aceleasi actiuni si dialoguri, motiv pentru care este important ca toti cei care se joaca cu copilul sa cunoasca scenariul. Cand se generalizeaza jocul, fiecare desigur poate sa improvizeze cum ii place.

Pentru a putea pune in actiune aceste jocuri avem nevoie de recuzita:

Set de bucatarie (aragaz, frigider, tigai, oale, fructe, legume, tacamuri, alte ustensile de bucatarie)

Set de doctor (halat, stetoscop, pastile de jucarie, retetar + pix, seringa, sirop, etc)

Set veterinar (halat, animale, stetoscop, apa, mancare etc)

Set de pompier (masina de pompier, costum, furtun, apa, casca, pistoale cu apa, etc)

Set de frizer (pieptan, perie, oglinda, manta, feon, accesorii pentru par , foarfeca – optional etc)

Set artist (microfon, bilete de spectacol, carnetel autografe etc)

Set aniversare/ petrecere (tort, coifuri, cadouri, confetti, tacamuri, pahare, muzica, felicitari – de confectionat pe loc, etc)

Set camping (un cearceaf mare cat un cort, lanterna, ghiozdan cu obiecte pentru picnic, saltea, gratar de jucarie etc)

Set bal mascat (masti, esarfe, costume, muzica, confetti, o tema etc)

Set pirati (sabii, pistoale (eventual cu apa) veste, bandane, uniforme, acoarele pentru pictat pe fata)

Distractie placuta!

Luca – micul paleontolog

Scrisoare despre Luca

(cu suflet, nu profesionala, pentru ca AITA pune suflet)

            Am ajuns la AITA la sfarsitul lui 2009, ca trasniti de fulger, cand Luca avea 2 ani si jumatate. Am depistat destul de devreme semne si semnale, insa nu eram suficient de informati incat sa actionam si mai devreme. Am facut-o dupa ce pediatra noastra ne-a atras atentia ca ar fi bine sa facem un consult psihiatric, iar suspiciunea a fost TSA.

“Ieri” intuiam ca “ceva nu e in regula”, simteam ca nu putem fata situatiilor in care Luca nu se comporta ca orice copil tipic, eram speriati si neincrezatori in felul in care gestionam greutatea de a comunica natural cu el, intarzierea in limbaj, ecolalia, comportamentele repetitive, plansul si furia necontrolabile, opozitionismul, imposibilitatea de “a sta locului”… Si cate am mai uitat! Nu, nu din neglijenta, ci pentru ca ASTAZI am depasit cele mai multe dintre ele, asa ca le-am ingropat. Le-am uitat pentru ca mai avem multe de facut, le-am uitat si am “reinviat” cu echipa.

Am trecut prin furcile caudine inerente: negare, furie, disperare, lipsa fortei si convingerii de a actiona. Cred intr-o masura destul de mare in destin, iar prima cautare de solutii ne-a scos in cale Centrul, unde am si sunat pentru a obtine o sedinta de evaluare. Speriati, cu temeri cat casa, dar cu speranta infinit maimare, am ajuns la sediul din Titus, iar lucrurile au inceput sa se aseze. Cu rabdare, profesionalism si, foarte important pentru un parinte de copil cu autism, cu grija pentru intreaga familie si evolutia ei, am pornit pe un drum cu sprijin.

Am inceput terapia imediat, insa “nu ne-am dat de trei ori peste cap” si am pornit la lupta, ci am avut chiar noi, parintii, nevoie de incurajare ca sa ne mobilizam, sa gandim constructiv, sa cautam resurse de a continua. Iar cand rezultatele au inceput sa apara (spre norocul nostru, repede si constant, dar nu fara regrese sau “piedici”), am simtit ca drumul este cel bun. Initial, din varii motive, dar in special pentru ca resursele materiale necesare sunt mari, Luca facea terapie ABA de doua ori pe saptamana, cate o ora, apoi doua… cu minunatii terapeuti , sub indrumarea Danei M. Am inceput apoi un program de patru ore pe zi, terapie unu la unu, logopedie si grup de socializare, timp de aproape un an. Acum, la patru ani si jumatate, Luca merge de doua ori pe saptamana cate doua ore la “scoala Danei”, asa a botezat-o el, iar acest Centru este singurul loc in care vine cu o placere nemaipomenita, desi aici i se cere contant “sa faca lucruri”, este pus serios la treaba.

Astazi mergem la gradinita cu shadow, astazi suntem increzatori si stim cu certitudine ca mai e de luptat, ca nu e usor, insa avem ajutor de nepretuit – Multumim!  si nu numai ca vom reusi ca Luca sa fie integrat social ci si sa isi atinga potentialul maxim, fiind, in acelasi timp, puternic si fericit, ca sa rezumam ce ne dorim pentru copilul nostru. Astazi, familia noastra a invatat, cu mic cu mare, cum sa lucram impreuna sa facilitam evolutia lui Luca, cum sa-l ajutam. Astazi stim ca nicio incercare nu e de netrecut, astazi avem AITA, avem experienta Atelierului pentru parinti, avem toate armele ca sa ne atingem telul.

Astazi am invatat sa ne concentram fortele, sa avem grija si de noi, ca oameni, ca parinti, sa colaboram si sa actionam eficient in interesul copilului, sa intelegem cu adevarat ce inseamna toleranta si nediscriminare, iar lista e lunga. Mecanismul a functionat multumita unei profesioniste determinate si cu suflet, care a construit o echipa, i-a primit cu drag pe parinti si copii in ea, a vegheat si a imbunatatit constant lucrurile, a fost neobosita si a carei filosofie este sa miste muntii. Putin cate putin, piatra cu piatra, reuseste!

Iar echipa de astazi functioneaza impecabil, inca un motiv pentru a spune, din nou: Multumim! Multumim Cami, Dana, Dana mare, Diana, Andreea, Ana, Cristina si ceilalti! Multumim petru ca ne-ati ajutat sa construim societatea la scara micro, ca sa generalizam apoi, pentru ca si Luca este, fiind om, un “animal social”.

Iustin

Sunt M., mama lui Iustin… La varsta de un an si jumatate am inceput sa am anumite suspiciuni legate de comportamentul baietelului meu. Nu faptul ca nu vorbea ma ingrijora ci faptul ca nu era interesat de acest aspect. Pe langa aceasta, avea stereotipii, fixuri, nu raspundea la nume. Eu am banuit ca ar fi vorba de autism dar in urma unui consult de specialitate efectuat de doamna doctor Sanda Magureanu ni s-a comunicat ca nu este autist dar este probabil sa fie vorba de ADHD. Din pacate, m-am linistit si pana la 4 ani nu am mai intreprins nimic cu toate ca nu imi place cum evolua din punct de vedere al vocabularului ca si al fixurilor si stereotipiilor precum si al comunicarii non verbale si a socializarii.

La 4 ani, in urma unui alt control neuropsihiatric ni s-a spus acelasi lucru, ca este posibil sa fie ADHD. Desi am avut dubii legate de diagnostic nu numai din cauza ca Iustin nu este hiperkinetic dar si din cauza ca un copil care sufera de ADHD nu prezinta dificultati legate de socializare si comunicare ca Iustin, am fost foarte multumita ca mi s-a indicat un centru unde putem sa facem terapie si anume AITA.

Am inceput terapia cand Iusti implinea 4 ani. La acel moment, facea propozitii de 2 cuvinte si foarte foarte rar de 3 cuvinte. Stia toate literele, cifrele, toate reclamele TV. Nu reuseam sa ii captam atentia dar raspundea la nume. Nu vorbea cu nimeni din afara familiei si nu stia/nu voia sa se joace nici singur dar nici cu altcineva. Nu pronunta corect sunetele s, j, ş, ţ, ce, ci, ge, gi, l, r, nu punea intrebari. Avea inca stereotipii verbale si fixuri legate de anumite fapte/obiecte (la acel moment era fixat pe lifturi si cand plecam undeva ne indica fiecare bloc care are sau nu lift, voia sa se plimbe cu lifturi iar daca mergeam undeva si exista lift nu mai reuseam sa il facem sa plece de langa acesta). La acea data inca nu renuntasem la pampers si am ramas surprinsa la prima sedinta cand mi s-a spus cum sa procedez in legatura cu acest aspect.

Dupa primele 2 luni am remarcat un progres fantastic in ceea ce priveste atentia copilului. Ni se spusese ca pe acest aspect se va insista la inceput pentru a putea lucra restul problemelor dar nu ne asteptam la asa rezultate.

Astazi, dupa 2 ani de terapie, evolutia este fantastica. Iustin face fraze, pronunta corect majoritatea sunetelor (mai avem de lucrat la r), pune intrebari, se joaca atat singur cat si cu alte persoane, initiaza conversatia, are imaginatie (foarte important acest aspect atat de neluat in seama). Nu mai are stereotipii si nici fixuri. Inca nu vorbeste spontan cu copiii decat foarte foarte rar, dar am incredere ca si acest aspect se va remedia. Mentionez ca nu vorbeste cu copiii dar se joaca cu acestia, le cauta compania, lucru pe care acum 2 ani nu-l facea.

Sunt convinsa ca fara terapie nu am fi obtinut rezultatele acestea. Nu numai ca au lucrat intens cu Iustin dar ne-au dat sfaturi cum sa procedam noi, parintii, acasa, in diverse situatii si ne-au dat “teme”, ne-au indicat carti pe care sa lucram, in concluzie, au facut tot ce se poate ca Iustin sa fie un baietel normal.

Cred ca terapia a functionat datorita seriozitatii terapeutilor, inetersului acordat fiecarui caz in parte, individualizarea programului de terapie pentru fiecare copil (acest aspect mi s-a parut foarte important) precum si sfaturilor pe care ni le-au dat noua, parintilor pentru a ne comporta intr-un mod unitar atat acasa cat si la terapie.

Le multumim si le dorim la cat mai multe rezultate bune!

Giulia

“Daca as sti sa ma joc…”

La varsta de 2 ani si 2 luni Giulia a primit diagnosticul de Tulburare de Spectru Autist.

Desi arata ca orice copil de varsta ei, Giulia era totusi diferita… nu isi recunostea parintii, nu se ducea la mama si la tata cand acestia o chemau. Parintii nu se puteau juca cu ea, nu puteau sa ajunga pana la ea astfel incat sa o invete ceva. Numele Giulia nu insemna nimic pentru aceasta fetita frumoasa, nu reactiona in niciun fel atunci cand era strigata. Oricat de aproape ar fi fost cei din jur de ea, parintii sau copiii, Giulia nu privea in ochii lor.

Jucariile reprezentau simple obiecte pe care sa le arunce de colo colo, in schimb era cu adevarat interesata de niste cabluri pe care le tara dupa ea prin casa. Preocuparea ei constanta era de a escalada piese de mobilier, de a se urca pe scaune, pe rafturi, pe mese, pentru a ajunge cat mai sus. Lipsa oricarui simt al pericolului ii tinea pe parintii sai in permanenta alerta.

Singurul moment in care glasul Giuliei se facea auzit era atunci cand plangea sau tipa, iar motivele pentru care plangea erau nenumarate. Ele erau legate in special de neindeplinirea dorintelor ei imediat, pe loc. In rest, nu scotea niciun sunet spontan sau la cererea parintilor, oricat de mult s-ar fi straduit acestia sa o determine sa vorbeasca.

In ciuda dificultatii de a accepta diagnosticul, toate aceste manifestari ale copilului lor, care parca il indepartau de ei, i-au determinat pe parinti sa se mobilizeze rapid, la timp, si sa caute o solutie de interventie.

La 2 ani si 3 luni, Giulia a inceput terapia la Centrul AITA (in martie 2011).

Episodul II – Dupa 6 luni…

Inceputul a fost dificil pentru Giulia. In fiecare zi avea sa invete lucruri noi, lucruri pe care nu le intelegea si de care nu credea ca are nevoie. A invatat sa raspunda la nume, sa se uite la cei care o strigau. A invatat sa arate obiectele din jur, jucariile, partile corpului, culorile, a invatat sa-si recunoasca parintii si pe cei apropiati.

Apoi a invatat sa imite miscari simple cu si fara obiecte, sa fie atenta la cei din jur si la ce fac acestia. Si a invatat incet, incet sa se joace cu jucariile, cu adultii si apoi cu copiii. In parc a invatat sa stea cu copiii si sa se joace cu ei, nu doar sa alerge fara sens de colo-colo. A inceput sa-I placa sa picteze, sa lipeasca, sa insire margele, sa danseze.

Cel mai greu a fost pentru Giulia sa invete sa comunice si apoi sa vorbeasca. A inceput cu sistemul PECS, sistem in care copilul ofera o imagine atunci cand doreste ceva.  A inceput sa ofere cardurile, apoi sa le insoteasca de cuvinte, apoi a renuntat la cardurile PECS. Invatase sa imite sunete, silabe, cuvinte si, dupa 6 luni de la inceperea terapiei, Giulia a inceput sa foloseasca cuvintele in mod functional. Ii place la Centrul AITA, si uneori plange la plecare, sau sambata dimineata cand nu pleaca la “gradinita”.

In septembrie 2011 Giulia déjà putea imita cuvinte, si uneori le folosea spontan, devenise sociabila, interesata de copii si de jucarii, imita, intelegea limbajul celor din jur si devenise implicata si foarte cooperanta, iar bagajul ei de cunostiinte incepuse déjà sa semene cu cel al altor copii de varsta ei. De 6 luni ea lucreaza la AITA 3 ore pe zi, 5 zile pe saptamana (terapie comportamentala ABA, PECS, programe de socializare), si lucreaza in fiecare zi acasa cu parintii temele primite de la terapeuti, fie ca se refera la achizii cognitive, de limbaj, socializare sau comportament, mentinere, intretinere sau generalizare.

Dupa 1 an,

Giuia a implinit in luna martie un an de cand vine la Centrul AITA. A fost un an greu dar plin de urcusuri si coborasuri pentru fetita si familia ei.

DAR ea a invatat rand pe rand:
Sa comunice, apoi sa vorbeasca, initial folosind PECS si gesture, apoi au venit  cuvintele,
Sa imite miscari, jocuri, sa le diversifice, apoi sa propuna ea jocuri, sa inventeze,
A invatat sa se joace cu adultii, apoi si cu copiii de aceeasi varsta sau mai mari,
Sa picteze, sa taie cu foarfeca, sa faca colaje, sa danseze,
Sa se descurce in mediu: sa manance cu copiii, sa stranga masa, sa foloseasca servetele, sa se spele pe maini, sa foloseasca toaleta,
Giulia, cu ajutorul kinetoterapiei, si-a corectat mult mersul, urcatul si coboratul scarilor,
A invatat sa arate, si apoi sa denumeasca obiectele, persoane, actiuni, animale, fructe, culori,

De 2 saptamani Giulia merge la gradinita, si se descurca bine. A fost acceptata de educatoare si de colegi si déjà se incheie perioada de acomodare. A plans la inceput, pentru ca isi doarea la ‘cealalta gradinita’ dar a inteles ca acolo unde merge acum este tot gradinita si este grozav. Din cele 15 ore de terapie, a mai ramas cu 4 (logopedie si kinetoterapie).

Obiectivele pentru viitor se leaga acum in special de dezvoltarea limbajului si se refera la: intelegerea limbajului si raspunsul adecvat la intrebari, corectarea limbajului si dezvoltarea lui – pronumele personal si pronumele posesiv, experiente trecute (povestiri), folosirea articolului si pluralului, functiile obiectelor, dezvoltarea jocului symbolic, jocului social si jocului independent. Se lucreaza inca pe modfiicarea comportamentului mult. Desi s-a acomodat, schimbarea de ritm si mediu o obosesc inca pe Giulia, si ii perturba programul de somn, astfel incat, in conditii de oboseala apar comportamente mari de protest.

Sa fii autist…

“Sa fi autist nu inseamna sa fi neuman. Inseamna insa sa fi un strain. Inseamna ca ceea ce e normal pentru mine, nu este normal pentru alti oameni. Sub anumite aspecte, eu sunt prost echipat pentru a supravietui in aceasta lume, precum un extraterestru esuat fara un manual de orientare. Insa sunt tot o fiinta umana. Recunoasteti ca suntem straini unul pentru celalalt si ca felul meu de a fi nu este doar o varianta degeneranta a felului dvs. de a fi. Puneti-va sub semnul intrebarii! Haideti sa construim impreuna un pod intre mine si dvs.!”
Jim Sincair- persoana cu autism

AITA organizeaza cursuri pentru specialisti cu practica asistata inclusa

Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism (AITA) este singura institutie din Romania care ofera practica asistata, in urma participarii la cursuri, specialistilor care activeaza in domeniul terapiei si recuperarii copiilor cu tulburari de comportament, tulburari de limbaj, tulburari de spectru autist.

Atat la cursul de ABA (Applied Behavior Analysis), cat si la cursul de logopedie sustinute la AITA s-a incheiat primul modul (din cele doua), iar participantii la curs desfasoara in prezent ore de practica asistata la Centrul AITA, avand ocazia sa observe specialistii in munca directa cu copiii, dar si sa puna in practica anumite cunostinte invatate la curs.

Cursantii au luat contact cu copiii, au observant modalitatile specifice de interventie si de notare, au inteles care sunt materialele specifce de lucru, cum se organizeaza programul terapeutic al copiilor, intre terapie individuala si de grup, si li s-a explicat cum se realizeaza si pastreaza comunicarea permanenta cu parintii copiilor.

Initiativa AITA este binevenita si foarte utila intrucat, pe langa cunostinetele teoretice, specialistii au nevoie sa inteleaga contextul si implicatiile mai largi ale lucrului cu copii cu tulburari de dezvoltare si au nevoie sa observe si sa practice metodele de lucru despre care au aflat in cadrul cursurilor. Cursul nu are credite oferite de COPSI.

David

Numele meu este Liliana si sunt mama lui David, un baietel minunat in varsta de 4 ani si 7 luni. Pana la varsta de 1 an si jumatate David s-a dezvoltat normal din toate punctele de vedere si avea achizitii pe limbaj (spunea si arata “Pa, pa!” cand plecam de acasa, “Da!”, “Nu!” si “papa” cand ii spuneam ca e gata masa si il asezam pe scaunul de luat masa). In jurul varstei de 1 an si jumatate au inceput sa dispara achizitiile, nu mai spunea cuvintele stiute si nu a mai invatat altele noi, iar sunetele parca i se opreau in gat si nu le putea elibera in mod controlat.

Am inceput sa observ inca de atunci ca David e putin diferit fata de ceilalti copii cu varste apropiate ai prietenilor sau copii cu care ne intalneam in parc. David nu ne privea in ochi, nu se intorcea daca il strigam, nu vorbea, nu interactiona cu alti copii, in schimb tipa foarte des si facea crize de nervi atunci cand i se refuza ceva si era excesiv de agitat. Alti copii de varsta lui daca nu puteau sa vorbeasca si sa intrebe anumite lucruri, aratau cu degetul si se faceau intelesi de cei din jur ca doreau sa stie ce este un anumit obiect sau ca si-l doresc; David nu era interesat de nimic din jur ci doar sa alerge, sa urce si sa coboare trepte si sa se catere pe diverse lucruri. Din punct de vedere al abilitatilor fizice era chiar mai dezvoltat decat ceilalti copii. Pe mine si pe sotul meu ne ingrijora faptul ca nu vorbea si ca nu ne arata nici un fel de atentie sau afectiune dar rudele si cunoscutii incercau sa ne linisteasca cu replici care acum ma fac sa zambesc, de genul: “baietii vorbesc mai greu, dupa 3 ani…” “e nazdravan…”

Privind in urma mi se pare ca semnele erau clare si alarmante dar la momentul respectiv luptam cu o negare a realitatii si o teama paralizanta de a ma confrunta cu o viata de lupta impotriva unei maladii despre care nu stiam prea multe si despre care lumea vorbea in soapta, aruncandu-si niste priviri pline de inteles: “uite-l si pe ala, are sindrom din ala, stii?” Asa cum le auzisem in parc pe niste bunici/bone vorbind de un baietel cu probleme. Asta urma sa ne astepte pe noi ?! Mai bine bag capul in pamant si ma prefac ca totul e ok, poate ca o sa dispara in timp orice problema, mi-am zis … Si am ales sa ignor problema pana cand situatia a devenit atat de grea iar crizele lui David atat de greu de suportat sau administrat incat nu am mai putut ignora nimic.

David a fost diagnosticat la varsta de 2 ani si 4 luni cu ADHD (Attention deficit hyperactivity disorder) si tulburari de spectru autist (TSA) de catre doamna Dr. Iuliana Dobrescu. Diagnosticul a venit ca un fulger care ne-a inmarmurit pentru un timp iar cand am iesit din starea initiala de soc am facut ceea ce cred ca au facut toate familiile care s-au confuntat cu asa ceva: am plans, ne-am intrebat “de ce tocmai copilasul nostru?”, ne-am invinovatit, etc.

Apoi am inceput sa citim de pe internet ce inseamna autismul, sa ne informam in legatura cu manifestarile, cazuri si rate de integrare in societate a copilului cu autism si asa cautand informatii am gasit intr-o zi site-ul www.autism-aita.ro iar acolo pe prima pagina era lista cu simpomele care ar trebui sa atraga atentia parintilor ca copilul lor ar putea sa aiba tuburari din spectru autist si ca are nevoie sa fie vazut de un specialist. Citeam lista si plangeam atat de tare incat nu mai vedeam cuvintele de pe ecran din cauza lacrimilor: David le avea aproape pe toate! Atunci am pus mana pe telefon si am sunat la nr de telefon de pe site, la capatul celalalt era Dna Daniela Martinescu care a acceptat sa il evalueze pe David si sa ne propuna un program de interventie terapeutica ABA. Nu am stiut asta atunci dar tocmai ii salvase viata copilului meu.

Inainte sa implineasca 3 ani David a inceput terapia. Echipa era formata din coordonator si doi terapeuti. Asa a intrat in viata lui David si a noastra, echipa de oameni minunati de la AITA. David a inceput terapia cu 2 ore/zi, 5 zile/saptamana iar dupa 1 luna am continuat cu 3 ore/zi, 5 zile/saptamana. Obiectivele au fost: incetarea comportamentelor neadecvate si inlocuirea lor cu comportamente adecvate, initierea unei comunicari cu el chiar si non-verbala (deoarece crizele erau declansate de frustarea acumulata in timp din cauza faptului ca nu se putea exprima), dezvoltarea capacitatii de autoservire (sa manance singur, sa se imbrace singur, sa faca treaba mica/mare la toaleta sau olita) etc.

Dupa ce a trecut perioada de tatonare de la inceputul terapiei, terapeutii i-au castigat increderea lui David si opozitionismul nu a mai fost asa puternic lasand rezultatele sa apara. David a invatat sa raspunda la solicitari si la sarcini, sa participe la lectii si sa se joace. Dupa 6 luni de terapie, David putea sa vorbeasca, sa ceara adecvat ceea ce dorea, sa numeasca si sa arate partile corpului, sa faca puzzle-uri, sa insire margele pe siret, sa decupeze cu foarfeca forme geometrice, sa deseneze, sa coloreze, sa picteze, sa modeleze plastilina, sa se imbrace si sa se dezbrace, sa se descalte, sa manance singur folosind tacamurile, nu mai foloseste pampers, cere si foloseste toaleta adecvat. Dupa 6 luni de terapie David a mers la gradinita cu insotitor si s-a adaptat foarte bine. A invatat cantece si poezii, poate sa numere pana la 100, stie alfabetul, numara in limba engleza pana la 10, se joaca cu copiii de la gradinita. Dupa 2 luni am renuntat la insotitor si David a continuat sa mearga la gradinita si sa stea la program redus pentru a pastra in programul lui de dupa-amiaza timp pentru sesiunile de terapie.

Cand scriu aceasta scrisoare David implineste 1 an si 8 luni de cand a inceput terapia si lucru cu echipa AITA. In prezent David ne uimeste deoarece initiaza dialog, pune intrebari, glumeste, stie si ne spune cand ceva este corect sau gresit, accepta situatiile noi mai usor, are din ce in ce mai putine comportamente neadecvate si se amesteca usor printre copii tipici.

Evolutia lui David a fost exploziva si s-a datorat profesionalismului echipei care a lucrat cu el. Ceea ce doresc sa mentionez in mod deosebit depsre coordonator este ca am fost impresionata de creativitatea, rabdarea, pasiunea pentru meserie si felul in care s-a angajat fata de David si fata de noi. A avut in vedere limitele copilului si a lucrat la depasirea acestora. Este o persoana serioasa, responsabila si dedicata meseriei. Terapeutii au facut ca sedintele sa se desfasoare intr-o atmosfera calda, plina de afectiune si veselie. Au stiut sa-i capteze atentia lui David si sa il mentina concentrat la lectii astfel incat numarul de programe lucrate intr-o sedinta sa ajunga la 50. David a recuperat toate intarzierile pe care le avea fata de copiii de varsta lui si chiar ii depaseste pe alocuri. Apreciez modul in care au lucrat cu David si recomand din tot sufletul AITA oricui are nevoie de cunostintele si sprijinul lor.

Pentru detalii suplimentare ma puteti contacta pe e-mail la adresa: lilishor79@yahoo.com

Cu multumiri,

Liliana

Despre ABA (video) in cazul copiilor cu autism

Simpozion ANCAAR, Universitatea Spiru Haret, aprilie 2012

Daniela Martinescu

http://www.youtube.com/watch?v=GOIxJdFKqQY